Două zile trudnice. Prima e o zi închinată shoping-ului. Înainte de turul făcut în Complexul Feeria - Băneasa, a trebuit să transport oareşce lucruri la muzeu. Îmi propusesem pentru ziua aia să fac cîte ceva. Dimineaţa cumpărasem şildurile pentru uşa de la baie care era suferindă de vreo lună de zile. Şi le-am luat. Acasă am fost triumfător, ca şi cum aş fi marcat un gol împotriva Arsenalului chiar pe Emirates Arena. Nici nu mai ştiu cum îi spunea fostului stadion. Vremuri... Cînd încă eram în Bricostore, Lila îmi dă telefon şi-mi spune: "Hai repede că uşa de la baie s-a blocat!" Am mai aflat că, Slavă Domnului!, nu era nimeni înauntru. Era îngrozitor să să fi rămas acolo Iana. Pentru 1 an şi nouă luni ar fi fost prima ei traumă. Nu mă bazez pe Freud, deci îmi menţin afirmaţia şi continui. Am venit val-vîrtej. Ivărele, şildurile şi axul care făcea legătura dintre ele, dintre interiorul şi exteriorul băii, erau în rucsacul meu. Îngrijorat şi total responsabilizat - unii spun "capacitat" - am ajuns. Am montat. Victorios, mi-am savurat menirea de erou al unei din ultimele zile ale anului bînd o cafea amară, după obicei. Apoi, din în bocanci. Taxi Getax, încărcat portbagajul înalt, cu vedere la vehiculele aflate în spate sau în depăşire. Un calorifer electric, un coş de nuiele, un pat de nou-născut (dezmembrat patul), o măsuţă de sufragerie veche de vreo patruzeci de ani, un scaun artizanal, vreo două-trei placaje. Sigur mi-a scăpat ceva. Lila s-a plasat în faţă, lîngă şofer. Eu în portbagaj, pe scaunul sus-amintit. Cu coatele sprijinte de masa mai bătrînă decît mine. O poziţie bună pentru citit, dacă fac abstracţie de zdruncinături. Am făcut această abstracţie curentă şi-am scos din rucsac "Un strop de pornografie maghiară". Cu o zi înainte îmi propusesem să înaintez în lectură. Cartea lui Esterhazy nu-i foarte groasă. Postmodern cum e, a făcut un exerciţiu de literatură usoară- erotică-politică, o joacă de slalom printre clişee literare. N-am citit decît vreo cinci pagini, între zona Budapesta (nici o legătură cu Esterhazy, dar coincidenţa este notabilă totuşi) şi Piaţa Victoriei. La muzeu am dat de Pip. Ţinînd într-o mînă o pereche de căşti, Philips parcă, în ambalaj. Ne-a ajutat, fireşte, la cărat, apoi am descins în Club. Băut cîte-o cafea cu rom. Apoi încă un rînd. Discutat despre muzică. Muzică. Ocazie pentru montarea noilor căşti. Pe Genesis, apoi Janis Joplin. Fumat Marlboro, apoi plecat în mare grabă la Ikea. Listă lungă aici. Un picior de bibliotecă - adică o lăţime de vreo 30 cm cu 6 rafturi, ceea ce ne-a scos dintr-o sumă apreciabilă de bătăi de cap. Biroul computerului a fost eliberat. Apoi un pantofar îndelung urmărit de parcă ar fi fost un hoţ abil nu numai în furat, ci şi în pierdut urma. Printr-o minune făcută posibilă de nu ştiu cine, am pus mîna pe ultimul pantofar aflat la raft. Şi o canapea. Noroc că există un serviciu "Transport". Am plecat de-acolo eliberaţi. Avînd în mîini totuşi diverse mărunţişuri cu care înaintam destul de încetinit. Cînd ne-am aşezat la masă, la Ikea, mă gîndeam că literatura, scrisul în general, e o formă de religiozitate. Foarte serioasă, în fond, dacă mobilizează atîta lume - scriitori şi cititori - în arhivarea trecutului în diversele forme.Nu m-a interesat niciodată SF-ul. O formă care literaturizează pe tema viitorului, a posibilului. O formă cu forme neclare, insuficiente. Literatura înglobează trecut. De ce atîta nevoie de a nu lăsa totul pierdut, uitat, nu ştiu. Nu-mi pot explica pornirea asta decît ca pe o formă de religiozitate. Ceva care te duce spre o posibilă salvare, mîntuire, descărcare. Mă gîndeam la astea şi mîncam chifteluţe suedeze, ca foarte mulţi dintre cei aflaţi la bufetul Ikea. Mare lucru nu poţi mînca acolo. Mai au piept de pui şi file de peşte. Două feluri de ciorbă, cîteva feluri de prăjituri şi lichide. Lama urmei, acolo am venit la cumpărături, nu să mă-ndop. Ce Dumnezeu!

Şi-acum, citatul zilnic:

"Descoperirea adevărului este întotdeauna o aventură mai palpitantă decît cea a lui Casanova şi mai înălţătoare decît a lui Parsifal sau a lui Timur şi-a băieţilor săi. Aici ar trebui să se muncească în sensul apropierii de oameni, mai mult, al coexistenţei aici: în Ungaria; astfel le-am putea oferi şi celorlalţi toată bogăţia şi frumuseţea pe care le avem la purtător ca pe-o boală incurabilă sau ca pe-o piatră de moară atîrnată de gît. De-aia am eu o părere atît de proastă despre grupurile care întorc spatele celorlalţi, grupuri în interiorul cărora se repetă, cu o regularitate de toată lumea acceptată aceleaşi texte încărcate cu o oarecare suficienţă burgheză sau proletară, înecate în sosul acrişor al nemulţumirilor comune.

- Hai odată, că-mi îngheaţă fundul.

Trupul i se lipi în chip plăcut de-al meu şi, în ea, am dat rapis uitării toate temerile mele anterioare. La despărţire, fata şi-a trecut degetul mic peste buzele-i catifelate şi, făcînd aluzie la părinţii fericiţi ce urmau să-i iasă în întîmpinare, îmi spuse:

- Lucrurile despre care nu putem vorbi trebuie să le trecem sub tăcere. Dacă virtutea a dormit, se va trezi mai întremată ca înainte.

Eram gol, gol, gol, şi mintea îmi era goală, şi vintrea. Nu-i deloc bine să fii aşa de închipuit şi cu nasul pe sus, să vrei să-nşfaci totul dintr-o dată, ci, metaforic vorbind, să-ncerci să tragi de colţul feţei de masă, şi-atunci noi vom fi primii care ne vom minuna cînd o să răsturnăm totul şi-o să ne apară dinaintea ochilor o bucăţică de pîine cu unt uitată colea, îmbibîndu-se încet-încet de ceaiul călduţ de pe fundul ceştii..."

Acum ascult Jehtro Tull. Am un CD cu muuuult Jethro Tull. Noapte bună din prima noapte-zi de Crăciun.